REGULAMENTUL
CONCURSULUI NAŢIONAL
Coordonator proiect : Prof. KISS IOSIF-COSMIN
TEL: 0748030227, 0736656474, 0766284837, 0726770941
Motto:
„Avem o tradiţie care nu trebuie uitată.”
(Valeriu Răpeanu, 1931)
ARGUMENT
Necesitatea educării elevilor în spiritul educativ al sărbătorilor şi tradiţiilor derulate în anotimpul de iarnă, dar şi folosirea în mod constructiv şi educativ a calculatorului.
SCOPURI:
- Descoperirea elevilor pasionaţi de programare web şi operare PC
- Realizarea unui schimb de experienţă între scolile generale şi cluburile elevilor
OBIECTIVE:
- Stimularea la copii a interesului pentru utilizarea calculatorului în mod constructiv
- Antrenarea, testarea şi promovarea unui număr cât mai mare de copii
- Evaluarea gradului de pregătire teoretică şi practică a copiilor participanţi
GRUPURI ŢINTĂ:
- Copii şi Profesori de la palate, cluburi ale copiilor şi şcolile generale
- Părinţi, sponsori şi comunitatea locală
CATEGORII ŞI SECŢIUNI DE PARTICIPARE:
- Categorii de vârstă: Clasele de la a II-a până la a IV-a
Clasele de la a V-a până la a VI-a
Clasele de la a VII-a până la a VIII-a
- Secţiuni: 1. Realizare desene: lucrari create de elevi sau imagini prelucrate de elevi in care vor fi prezentate traditii si obiceiuri romanesti, hunedorene si internaţionale specifice sărbătorilor de iarnă
2. Prezentări PowerPoint: lucrari de maxim 6 diapozitive în care vor fi prezentate tradiţii şi obiceiuri româneşti, hunedorene şi internaţionale specifice sărbătorilor de iarnă
3. Programare web: pagina web de promovare a zonei de provenienţă a participanţilor şi în care vor fi prezentate tradiţii şi obiceiuri româneşti, hunedorene şi internaţionale specifice sărbătorilor de iarnă
- Fiecare secţiune are cele 3 categorii de vârstă
-Fiecare echipaj poate avea maxim 5 participanți pe categorie de vârstă (maxim 15 elevi dintr-o instituție de învățământ participantă)
NU SE PERCEP TAXE DE PARTICIPARE!!!
- Lucrările, parteneriatele, fişele de înscriere şi tabelul cu elevii participanţi pe secţiuni şi categorii de vârstă vor fi trimise sub formă arhivată pe adresa kissiosifcosmin@yahoo.com cu menţiunea INFORMATICA ”On-Line”
- Concursul se va desfăşura online, iar rezultatele vor fi comunicate prin adresele de e-mail, care au fot utilizate la inscriere şi publicate pe site-urile http://isj.hd.edu.ro/forum/viewforum.php?f=134 , www.didactic.ro şi în cotidianul Ziarul Vaii Jiului
CLASAMENTE ŞI PREMIEREA:
- Clasamente individuale, pe categorii şi secţiuni de concurs
- Pe echipaje cluburi si şcoli.
- Vor fi premiaţi toţi copiii participanţi cu diplome.
Se vor acorda premiile I, II, III, Menţiune şi Participare pentru fiecare secţiune şi categorie de vârstă.
JURIUL:
- Va fi format din profesori de de specialitate desemnaţi de ISJ Hunedoara
JURIZAREA:
Se vor puncta:
- Originalitatea prezentării faţă de subiectului concursului
- Adecvarea faţă de temă, compoziţia lucrării, conţinutul de idei transmise prin imagini şi text
- Pentru fiecare conditie de punctare vor fi acordate pencte de la 1 la 5
- Nu vor fi luate în considerare lucrarile gata realizate şi copiate de pe reţeaua Internet şi lucrări care nu se încadrează în tema propusă
Se vor descalifica lucrările care nu îndeplinesc toate criteriile de participare şi NU se admit contestaţii.
CALENDAR DE DESFĂŞURARE A EVENIMENTELOR:
-Prezentarea concursului pe situri de specialitate si situl ISJ Hunedoara 1.12.2012
-Înscrierea în concurs şi trimiterea lucrărilor participante: până la data de 19.01.2013
-Analiza lucrărilor de către juriu:perioada 20.01.2013-25.01.2013
-Data desfăşurării SPECTACOL DE FINAL: 26.01.2013
-Locul desfăşurării: Clubul Copiilor Petrosani filiala Vulcan
MODALITĂŢI DE EVALUARE A PROIECTULUI
- Portofoliul şi mapa proiectului
- Colaj foto
- Pliant
- DVD-uri cu imagini din timpul activităţilor,de la spectacol şi cu lucrările realizate
- Articole de presă, emisiuni tv
- Diplome
- Discuţii de grup/Dezbaterea
- Prin auto-evaluare si inter-evaluare
- Seminar
- Chestionare
< webkitallowfullscreen="webkitallowfullscreen" width="427">
Merry Christmas And Happy New Year to everybody!
SÃRBÃTORILE DE IARNÃ SI OBICEIURILE SPECIFICE
· Ignat este divinitatea solara care a preluat numele si data de celebrare a Sf. Ignatie Teofanul (20 decembrie) din calendarul ortodox, sinonim cu Ignatul Porcilor - in zorii zilei de Ignat se taie porcul de Craciun - si cu Inatoarea. Potrivit calendarului popular, Inatoarea, reprezentare mitica a panteonului romanesc, pedepseste femeile care sunt surprinse lucrand (torc sau tes) in ziua de Ignat. Animalul sacrificat in aceasta zi este substitut al zeului care moare si renaste. Impreuna cu timpul, la solstitiul de iarna. In antichitate, porcul a fost simbol al vegetatiei, primavara, apoi sacrificiul lui s-a transferat in iarna.
·
Colindatul este un scenariu compus din texte ceremoniale (colinde), formule magice, dansuri, gesturi, interpretat in casa, pe ulite, de o ceata sacra. In calendarul popular, acest fenomen apare sub diferite denumiri zonale in perioadele solstitiului de iarna. ("Steaua", "Plugusorul", "Sorcova"), echinoctiului de primavara, solstitiului de vara si echinoctiului de toamna. Colindele transmit urari de sanatate, rod bogat, implinirea dorintelor in noul an. Colindatul este cea mai raspandita traditie a romanilor. Cand persoanele colindate nu primesc colindatorii, inchid usile sau nu ofera daruri, efectele magice sunt opuse, ei incalcand regulile acestui obicei.
· Craciun este un zeu solar, de origine indo-europeana, specific teritoriilor locuite de geto-daci, indentificat cu zeul roman Saturn si cu zeul iranian Mithra. Timp de peste un mileniu, crestinii sarbatoreau Anul Nou in ziua de Craciun. Determinativul de "mos" arata varsta zeului adorat, care trebuie sa moara si sa renasca, impreuna cu timpul calendaristic, la Anul Nou. In legatura cu Mos Craciun au circulat multe legende. Prin tot ce face, Craciun se opune sau impiedica nasterea pruncului crestin Iisus, deoarece venirea pe lume a acestuia inseamna moartea Mosului. Traditiile contemporane despre "sfantul" Craciun, despre Mosul "darnic si bun", "incarcat cu daruri multe" sunt influente livresti care au patruns in cultura populara de la vest la est si de la oras la sat. Sarbatorile de Craciun dureaza, in sens restrans, trei zile (25-28 decembrie), sau, in sens larg, 19 zile (20 decembrie - 7 ianuarie).
· Pomul de Craciun este un brad impodobit, substitut al zeului adorat in ipostaza fitoforma, care moare si renaste la sfarsit de an, in preajma solstitiului de iarna, sinonim cu Butucul de Craciun. Impodobirea bradului si asteptarea de catre copii a "Mosului", numit, in sud-estul Europei, Craciun, care vine cu daruri multe, este un obicei occidental care a patruns de la oras la sat, incepand din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Pomul de Craciun s-a suprapus peste un mai vechi obicei al incinerarii Butucului (zeul mort) in noaptea de Craciun, simbolizand moartea si renasterea divinitatii si a anului la solstitiul de iarna, Obiceiul a fost atestat la romani, aromani, letoni si sarbo-croati.
· "Steaua" este un colind care incepe din prima seara a Craciunului si se incheie la Boboteaza.
CRÃCIUNUL - Nasterea Domnului (25 Decembrie )
Dumnezeu, vazand ca neamul omenesc este asuprit de diavol, S-a milostivit si L-a trimis pe Arhanghelul Gavril sa vesteasca Fecioarei Maria nasterea, prin puterea Duhului Sfant, a Fiului lui Dumnezeu, facut om, Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu s-a nascut intr-o pestera din Bethleem si a fost pus, infasat, de catre Nascatoarea de Dumnezeu, in ieslea dobitoacelor, El Cel care venise sa ne mantuiasca pe toti de pacatele noastre. Nasterea unui mare Imparat fusese prorocita de mult de Vrajitori, care spuneau ca "Stea din Iacov va rasari si va zdrobi stapaniile lui Moab". Trei magi, cunoscand aceasta prorocire, cercetau cand o sa apara aceasta stea si cand au vazut steaua lui Hristos au urmat-o si, cazand in genunchi, I s-au inchinat Lui si I-au adus daruri, aur, tamaie si smirna. Irod, imparatul iudeilor, temandu-se ca va pierde tronul prin nasterea lui Mesia, a poruncit ca toti pruncii din Bethleem sa fie ucisi. Asa au murit 14.000 de copii, dar Iosif si Maria au reusit sa-L salveze pe Fiul Domnului, vestiti de un inger, figund in Egipt. Dumnezeu s-a facut om pentru a nu ne mai vedea cazuti in rele si nenorociri, pentru mantuirea pacatelor noastre. Craciunul, ziua Nasterii Domnului Iisus Hristos, este cea mai mare sarbatoare a crestinismului. La romani, sarbatoarea Nasterii Domnului se sprijina pe un fond stravechi, legat de cultul solstitiului de iarna, al lui Craciun, personaj mitic dacic, dar si pe datinile romane legate de zilele "Soarelui Invingator" si Saturnalii. Pentru ca acum, la sfarsit de decembrie, este ziua cea mai mica a anului, Soarele trebuie ajutat, prin tot felul de elemente magice, sa nu moara. In vechiul mit al ciobanului Zeu-Mos se introduc elemente crestine si astfel se contureaza povestea ciobanului Craciun. Acesta refuza sa o primeasca pe Fecioara Maria sa-si nasca pruncul. In ascuns, sotia sa o gazduieste si-l moseste pe Iisus. Craciun o pedepseste taindu-i mainile. Fecioara Maria infaptuieste o minune lipindu-i mainile la loc, lucru ce il converteste pe Craciun la crestinism. De bucurie ca nevasta sa a scapat cu bine, Craciun aprinde un rug din lemne in jurul caruia se incinge o hora. Dupa joc, Craciun ii face daruri Fecioarei Maria si pruncului si, astfel, se produce transfigurarea lui Craciun in sfantul care aduce daruri copiilor de ziua Nasterii lui Iisus. Este demn de remarcat ca cei mai multi cercetatori romani afirma ca apelativul de Craciun deriva din cratio, - onis care, in latineste, inseamna nastere. Mai mult, Petru Caraman sustine ca numele de Craciun se gaseste numai la romani. In afara granitelor romanismului, termenul nu se regaseste decat la slavii din imediata vecinatate, care l-au imprumutat de la romani. Sarbatoarea de Craciun imbina o multime de obiceiuri. Dominanta este componenta crestina care marcheaza nasterea lui Hristos si ea se vede in colindele religioase "Steaua" si "irozii" s.a. Craciunul marcheaza insa si un nou ciclu de viata, inceputul unui nou an roman. Obiceiurile au semnificatii multiple. Pe de o parte, se intrevede urarea menita a prevedea, a provoca indeplinirea dorintelor omului si ale comunitatii, dar si protejarea fata de fortele raului. Colindul, in acest context, incepe nu intamplator seara si dupa reguli bine stabilite. In seara de Ajun colinda doar copiii, simboluri ale puritatii, ale curateniei fizice si morale. Abia in ziua de Craciun colinda flacaii, femeile fiind excluse. Ceata de colindatori se organizeaza pe vecinatati si merge din casa in casa pentru ca urarea lor este socotita de bun augur. Arsenalul lor format din clopotei, bete, bice are menirea ca, prin zgomotul facut, sa alunge fortele malefice. In acelasi cadru trebuie amintite jocurile cu masti: capra cu variantele sale - camila si chiar girafa, ursul, calutii, dar si ceata de mascati, care are menirea de a stigmatiza toate racilele din comunitate. Sunt reprezentate, de asemenea, si profilurile ocupationale: crasmarul, caldararul, agricultorul etc. Din costum nu lipseste niciodata siragul de zurgalai, care are aceeasi menire - de a indeparta fortele raului. Craciunul este marcat si printr-o masa bogata, din care nu trebuie sa lipseasca colacii, cornurile, fructele, pestele, dulciurile si, bineinteles, bautura. Tot ce se pune pe masa are o trimitere clara la ocupatiile traditionale ale comunitatii romanesti. De pe masa nu pot lipsi nucile si ouale, care au o simbolistica mai complexa, cu trimitere la rezistenta in timp, la samanta care nu se pierde. Sarbatorile de iarna, incepute de Craciun odata cu Nasterea lui Iisus, se incheie abia la Boboteaza cand in lumea satului au loc alte petreceri unde, intr-un cadru special, sunt prezentate comunitatii viitoarele cupluri si astfel viata isi reia ciclul firesc, odata cu renasterea naturii.
COLINDELE
Începând cu noaptea de 23 spre 24 Decembrie, de la miezul noptii si pâna la revarsatul zorilor ulitele satelor rasunau de glasul micilor colindatori. În orase întâlnim colindatori odata cu lasarea serii si pâna în miez de noapte. Cu traista dupa gât, cu bâta în mâna si caciula pe urechi, colindatorii merg din casa-n casa si striga la ferestrele luminate:
"Buna dimineata la Mos Ajun,
Ne dati ori nu ne dati",
Ne dati ori nu ne dati",
si daca cei din casa întârzie a le deschide usa spre a le împarti colindeti, încep sa cânte mai departe:
"Am venit si noi odata
La un an cu sanatate,
Si la anul sa venim
Sanatosi sa va gasim.
Ne dati, ne dati,
Ori nu ne dati"
La un an cu sanatate,
Si la anul sa venim
Sanatosi sa va gasim.
Ne dati, ne dati,
Ori nu ne dati"
Cu acest prilej gazda le împarte colindete: covrigi, nuci, mere, colacei de faina framântati si copti chiar în acea noapte a Mos Ajunului.
În ajunul Craciunului, ca si în ajunul Anului Nou în toate provinciile românesti copiii formeaza grupuri si pornesc pe la casele gospodarilor cântând cântece ce au refrenuri ca: "Florile dalbe", "Lerui ler", "Ziurel de ziua", ori "Valerim" si "Veler Doamne".
În afara de seara mare a colindelor se mai colinda si în seara Sfântului Vasile, paralel cu Plugusorul sau Uratul, precum si de Florii si Paste.
Sub numele de colind si colindat trebuie sa întelegem vechiul obicei pe care-l întâlnim în sarbatorile susmentionate când copiii, ca si flacaii satelor, merg din casa în casa, cântând cântece pentru a ura sanatate si fericire gazdelor ce-i asculta, de la care primesc daruri (colindete) în bani sau în natura: nuci, covrigi, mere, colaci, etc.
Colindele sunt de doua feluri: religioase si laice. Cele religioase au origine literara, iar subiectele lor se refera de cele mai multe ori la Isus. Colindele profane (sau lumesti) au un caracter liric, si de multe ori sunt adaptate de colindatori la situatia celor în fata carora le cânta.
Colindatul cu motive religioase, desi de origine bisericeasca, e totusi format tot dupa modelul colindatului de tip pagân: având de fapt origine comuna cu acesta.
Astfel întâlnim:
În ajunul Craciunului, ca si în ajunul Anului Nou în toate provinciile românesti copiii formeaza grupuri si pornesc pe la casele gospodarilor cântând cântece ce au refrenuri ca: "Florile dalbe", "Lerui ler", "Ziurel de ziua", ori "Valerim" si "Veler Doamne".
În afara de seara mare a colindelor se mai colinda si în seara Sfântului Vasile, paralel cu Plugusorul sau Uratul, precum si de Florii si Paste.
Sub numele de colind si colindat trebuie sa întelegem vechiul obicei pe care-l întâlnim în sarbatorile susmentionate când copiii, ca si flacaii satelor, merg din casa în casa, cântând cântece pentru a ura sanatate si fericire gazdelor ce-i asculta, de la care primesc daruri (colindete) în bani sau în natura: nuci, covrigi, mere, colaci, etc.
Colindele sunt de doua feluri: religioase si laice. Cele religioase au origine literara, iar subiectele lor se refera de cele mai multe ori la Isus. Colindele profane (sau lumesti) au un caracter liric, si de multe ori sunt adaptate de colindatori la situatia celor în fata carora le cânta.
Colindatul cu motive religioase, desi de origine bisericeasca, e totusi format tot dupa modelul colindatului de tip pagân: având de fapt origine comuna cu acesta.
Astfel întâlnim:
Colindele Domnului (În drum spre Vitleim, Nasterea Domnului, Vestirea Pastorilor, Închinarea Pastorilor, Pornirea Magilor dupa stea, Închinarea Magilor, Taierea Pruncilor, Numele Domnului, Patimile Domnului, Vânzarea si Rastignirea , Coborârea de pe Cruce);
Colindele Sfintilor (Colindul Craciunului, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Ion, etc.);
Colindele Omului (Colind de copil mic, de fata mare, de flacau, colindul omului bogat si milostiv, colind de preot, de cioban, de vânator, de pescari, de marinari, colind de viteaz, de familie, de însuratel, etc.)
Creatorii acestor productii populare sunt diferiti, dupa cum diferit este si felul colindului:
Colindele Sfintilor (Colindul Craciunului, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Ion, etc.);
Colindele Omului (Colind de copil mic, de fata mare, de flacau, colindul omului bogat si milostiv, colind de preot, de cioban, de vânator, de pescari, de marinari, colind de viteaz, de familie, de însuratel, etc.)
Creatorii acestor productii populare sunt diferiti, dupa cum diferit este si felul colindului:
pentru cele religioase de nuanta crestina putem socoti ca fauritorii sunt preotii, calugarii si cântaretii bisericesti, dascalii si diecii, fiindca ei erau cunoscatori ai Evangheliilor si ai Vietilor Sfintilor. Cât priveste pe cele profane, ca autori definim pe anonimii creatori talentati care au faurit poezia populara. Peste aceasta creatie initiala s-a suprapus prelucrarea veac de veac si an de an în obiceiurile si datinile stramosesti, la marile sarbatori de iarna.
Steaua
Steaua
De la Craciun si pâna la Boboteaza copiii umbla cu steaua, un obicei vechi ce se întâlneste la toate popoarele crestine.
Acest obicei vrea sa aminteasca steaua care a vestit nasterea lui Isus si i-a calauzit pe cei trei magi.
Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantina ortodoxa, altele din literatura latina medievala a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanta Calvina si multe din ele, chiar din traditiile locale. Micul cor al stelarilor, care intra în casa în zilele Cracinului, cânta versuri religiose despre nasterea lui Isus: "Steaua sus rasare"; "În orasul Vitleem"; "La nunta ce s-a întâmplat"; "Trei crai de la rasarit".
Acest obicei vrea sa aminteasca steaua care a vestit nasterea lui Isus si i-a calauzit pe cei trei magi.
Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantina ortodoxa, altele din literatura latina medievala a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanta Calvina si multe din ele, chiar din traditiile locale. Micul cor al stelarilor, care intra în casa în zilele Cracinului, cânta versuri religiose despre nasterea lui Isus: "Steaua sus rasare"; "În orasul Vitleem"; "La nunta ce s-a întâmplat"; "Trei crai de la rasarit".
VICLEIMUL
În unele locuri în noaptea Cracinului putem întâlni si cântarea religiosa cunoscuta sub numele de Vicleimul sau Irozii, la care participa copiii. Aceasta drama religioasa ne înfatiseaza misterul Nasterii Domnului în toate fazele sale. Personajele dramei sunt Irod si ceata sa de Vicleim, un ofiter si soldati îmbracati în portul ostasilor romani, trei crai sau magi: Melchior, Baltazar si Gaspar, un cioban, un prunc si în unele parti o paiata.
Vicleimul apare la noi pe la sfârsitul secolului al XVIII-lea. Originea lui este apuseana si se leaga de misterul celor trei magi ai evului mediu. Introdus de timpuriu în Germania si Ungaria, a patruns la noi prin sasii din Transilvania. Din prima forma a Vicleimului, prezentarea magilor si dialogul lor, s-au dezvoltat pe rând, prin activitatea micilor carturari, trei tipuri principale, în cele trei mari tinuturi: Muntenia, Moldova si Ardeal.
Alaturi de partea religioasa a Irozilor, s-a dezvoltat mult timp, poate chiar si astazi, partea profana, jocul papusilor. Într-o cutie purtata de doi baieti este înfatisata gradina lui Irod si o parte din piata orasului. Mos Ionica, îngrijitorul curtii si o paiata dau nastere la o serie de scene care satirizeaza întâmplari si obiceiuri prin care sunt ridiculizati hotii, fricosii ori femeile ce se sulemenesc. Vechi de tot, teatrul papusilor a fost o petrecere placuta chiar în palatele Domnitorilor tarii.
Vicleimul apare la noi pe la sfârsitul secolului al XVIII-lea. Originea lui este apuseana si se leaga de misterul celor trei magi ai evului mediu. Introdus de timpuriu în Germania si Ungaria, a patruns la noi prin sasii din Transilvania. Din prima forma a Vicleimului, prezentarea magilor si dialogul lor, s-au dezvoltat pe rând, prin activitatea micilor carturari, trei tipuri principale, în cele trei mari tinuturi: Muntenia, Moldova si Ardeal.
Alaturi de partea religioasa a Irozilor, s-a dezvoltat mult timp, poate chiar si astazi, partea profana, jocul papusilor. Într-o cutie purtata de doi baieti este înfatisata gradina lui Irod si o parte din piata orasului. Mos Ionica, îngrijitorul curtii si o paiata dau nastere la o serie de scene care satirizeaza întâmplari si obiceiuri prin care sunt ridiculizati hotii, fricosii ori femeile ce se sulemenesc. Vechi de tot, teatrul papusilor a fost o petrecere placuta chiar în palatele Domnitorilor tarii.
CAPRA
Jocul "caprei" (omorârea, bocirea, înmormântarea, învierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. În cadrul sarbatorilor agrare jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale în turmele pastorilor, succesul recoltelor - invocat si evocat de boabele care se aruncau de gazda peste cortegiul "caprei".
Aceasta se pare ca îsi are originea în obiceiurile romanilor si elinilor: fie în jocurile si cântecele desfasurate în jurul altarelor pagâne de preotii sau cântaretii travestiti în dobitoace cu ocazia sarbatorilor date pentru cinstea zeilor, ori în versurile satirice contra generalilor ce repurtau vreun triumf, fie în amintirile vagi despre dansurile cunoscute la greci sub numele unor pasari rapitoare.
Capra joaca dupa fluier, iar la terminare, unul din flacai; apropiindu-se de masa unde sunt membrii familiei, începe sa vorniceasca. Flacaii joaca pe stapâna casei, pe fete si chiar servitoare, daca sunt în casa, si apoi multumind se îndeparteaza.
Vine, vine Moş Crăciun! Vin
sărbătorile de iarnă! Vine Crăciunul! Deja ne gândim la bradul de Crăciun, la
cadouri pentru cei dragi, la reţete de Crăciun, la colinde, la Moş Crăciun şi
la tradiţiile de Crăciun. În continuare sunt prezentate unele dintre
obiceiurile românilor în diferite zone ale ţării, în paralel cu tradiţiile din
alte state ale lumii.
Obiceiuri de
Crăciun în Bucovina În Bucovina Crăciunul
este sărbătoarea care se păstrează, poate mai mult decât în alte părţi, fără
mari abateri de la tradiţie. În preajma Crăciunului, se recuperează sau se
restituie lucrurile împrumutate prin sat, deoarece se consideră că nu este bine
să ai lucruri împrumutate pe durata sărbătorilor de iarnă. În ziua de Ajun,
femeile obişnuiesc să ascundă fusele de la furca de tors sau să introducă o
piatră în cuptor, crezând că îndepărtează, în acest fel, şerpii din preajma
gospodăriei. În dimineaţa aceleiaşi zile se obişnuia, până de curând, ca femeia
să iasă afară, cu mâinile pline de aluat, să meargă în livadă şi să atingă
fiecare pom zicând: "Cum sunt mâinile mele pline de aluat, aşa să fie
pomii încărcaţi cu rod la anul". În ajunul Crăciunului se pun pe masă un
colac şi un pahar cu apă, deoarece se crede că sufletele celor răposaţi vin în
această noapte pe la casele lor, gustă din colac şi îşi udă gura cu apă.
Crăciunul este un minunat prilej pentru înfrumuseţarea interioarelor ţărăneşti,
gospodinele punând acum sub streşini diverse plante aromate (ochişele, mentă
creaţă, busuioc, maghiran), plante ce rămân expuse acolo o perioadă îndelungată
din anul viitor.
Pentru
a merge la colindat copiii şi tinerii se organizează, din timp, în grupuri de
câte şase personae, pentru alcătuirea viitoarelor cete, selecţia făcându-se în
funcţie de categoria socială, afinităţile personale, calităţile morale sau
gradele de rudenie. Poate cel mai important moment în derularea sărbătorii
Crăciunului este seara de Ajun, atunci când se pregăteşte o masă special numită
"masa de ajun" şi încep colindele. Pregătirea mesei de ajun începea
în primele ore ale dimineţii, când gospodinele coceau colacii. Colacii
Crăciunului se făceau în formă de opt şi se păstrau până primăvara când se
afumau şi se tămâiau boii şi plugul înainte de pornitul la arat, apoi colacii
erau mâncaţi de plugari în ţarină. Obiceiul mesei de Ajun, ce are înţelesuri
profunde pentru lumea rurală tradiţională, format din plugari şi păstori, se
mai păstrează, izolat, în satele de munte din Bucovina. Obiceiuri
de Crăciun în Moldova În
Botoşani nu se dă nimic din casă în ziua de Ajun, nici gunoiul nu se aruncă din
casă şi nu se împrumută nimic. În ajunul Crăciunului şi al Bobotezei, se ia din
toate mâncărurile de deasupra: grâu, găluşte, iar apoi şi două plăcinte, una se
dă întâi argatului care e la vite, dar trebuie să fie mâncăcios, ca să mănânce
şi vitele bine peste an şi cealaltă se rupe în bucăţele şi se pun în mâncarea
vitelor. Când se dă mâncare vitelor se spune: "Cinaţi sănătos că şi noi
cinăm". Există şi tradiţia să se pună sub faţa de masă fân, şi din toate
seminţele ca să rodească, apoi să le dea la vite, şi mai ales la vaci, ca să nu
le "atingă" nimic. În unele zone, în seara de Ajun se pune sub faţa
de masă coasa, ca să fie toţi sănătoşi, iar sub picioare toporul; alţii stau pe
topor, ca să fie sănătoţi şi tari peste an ca fierul. Sub masă pun cofa cu apă,
să le meargă bine la vite.
Maramureşul
este foarte bogat în obiceiuri şi tradiţii de sărbători, mai ales în preajma
Crăciunlui. Astfel, cu o zi înainte de Crăciun, sătenii pun într-o găleată cu
apă o potcoavă. Primul va bea gospodarul, apoi o va da vitelor, pentru ca
acestea să fie tari ca fierul. Găinilor li se dă mâncare din ciur sau sită, ca
în anii următori să facă ouă mai multe. Ciobanii aşează sub pragul casei un
drob de sare învelit, pe care îl lasă în acel loc până la "alesul
oilor". Atunci îl scot, îl macină şi îl amestecă cu tărâţe, după care îl
dau oilor, pentru ca turma să sporească. Hornurile se curăţă, iar funinginea se
pune la rădăcina pomilor, pentru a avea un rod mai bogat. În ajun în Maramureş
grajdurile se ung cu usturoi, pentru a alunga strigoii şi duhurile necurate
. Obiceiuri
de Crăciun în Maramureş În
dimineaţa de Crăciun în Maramureş se zice că e bine să ne spălăm pe faţă cu apă
curgătoare, luată anume dintr-o vale, în care punem şi o monedă de argint
pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul, feriţi de bube şi beteşuguri,
care vor merge pe vale în jos. Din seara de Crăciun, până la Anul Nou, fetele
care doresc să-şi cunoască viitorul lor ursit iau puţină mâncare şi o pun
într-o ulcică. Apoi, în seara de Anul Nou, înconjoară casa de nouă ori, iar a
noua oară, uitându-se pe fereastră, îl văd pe cel sortit mâncând din ulcică. În
unele zone din Făgăraş şi Mureş este obiceiul ca de Anul Nou să se pună pe masă
douăsprezece farfurii sub care se ascund diferite obiecte. Fete şi feciori sau
perechi de fete şi feciori intră pe rând în casă şi întorc fiecare dintre ei
câte o farfurie şi ce se află sub farfurie le arată că aşa le va fi ursitul ori
ursita sau că aşa le va fi norocul dacă se vor căsători: oglinda – mândrie,
paharul – băutor de ţuică, pâinea – bogăţie, cărbunele – negru la suflet, sarea
– sărăcie, creionul – domn, bani – avuţie. Tinerii fac haz de aceste preziceri.
Obiceiuri de
Crăciun în Ardeal Obiceiurile străvechi sunt încă respectate în multe sate din
Transilvani. În seara de 23 spre 24 decembrie, până după miezul nopţii şi unele
locuri până la ziuă, cete de copii merg din casă în casă cu colinda:
Moş-Ajunul, Bună-dimineaţa, Colinduţul. În unele părţi din Ardeal, copiii care
merg cu colindatul se numesc piterei sau poizerei. După credinţa popular, ei
sunt purtători de noroc şi fericire. Colindele copiilor sunt scurte şi au
menirea de a ura belşug gazdelor care îi aşteaptă cu mesele întinse şi de a le
vesti sărbătarea Naşterii Mântuitorului. În Ardeal, sărbătorile de Crăciun
începeau de la Sfântul Nicolae, când fetele se adunau în grup, încă din seara
de cinci decembrie, şi frământau plăcintele care vor fi unse cu ou, pentru a
doua zi. Doar la nouă fix seara, niciun minut mai devreme sau mai târziu,
năvăleau flăcăii şi se încingea petrecerea. Tot în Transilvania se obişnuieşte
ca în noaptea de Crăciun, la un semn al diacului, mirenii să arunce cu boabe de
porumb strigând: "Rod în cucuruzi!".
Crăciunul în Ungaria Naşterea lui Iisus, Crăciunul este cea mai mare sărbătoare a
creştinilor. Potrivit papei Iuliu I, Crăciunul s-a sărbătorit pentru prima dată
la Roma în jurul anului 337, şi de aici s-a răspândit obiceiul în Siria, la
Constantinopol. După o perioadă, obiceiul s-a extins asupra întregii lumi
creştine. În ajunul Crăciunului, creştinii respectau câteva tradiţii. În
această zi era interzisă munca în păduri sau pe păşuni; se lucra doar în jurul
casei. Era interzisă cererea sau darea de împrumuturi. Nu era bine nici ca
femeile să coasă, să ţeasă sau să spele vase, pentru că altfel le păştea o
nenorocire. În ajunul Crăciunului rufele spălate şi puse la uscat aduceau boala
asupra familiei. Dacă animalele se culcau pe partea stângă, însemna că iarna va
fi lungă şi geroasă. Fetele tinere se
uitau
în fântână pentru a-şi vedea viitorul soţ, la baterea clopotelor seara. Tinerii
nu aveau voie să mănânce mâncăruri grase, pentru ca nu cumva viitoarele soţii
să le fie urâte. Dacă de post cocoşul cânta în amiaza mare se spunea că cineva
va muri din casă. Dacă cineva murea de Crăciun, era considerat norocos, pentru
că i se iertau păcatele. Masa festivă de Crăciun era completă doar dacă
conţinea tradiţionala carne de porc prăjită, curcanul copt la cuptor şi
cozonacul cu nuci. Pomul de Crăciun era împodobit cu fructe, prăjituri,
dulciuri şi lumânări.
Crăciunul
în Finlanda În prima duminică
înaintea naşterii lui Iisus, la începutul anului bisericesc, în bisericile din
Finlanda abia mai este loc în picioare. În faţa catedralelor, din an în an, se
ridică un pom de Crăciun de 30-40 metri, împodobit cu mai toate podoabele
posibile. În bisericile finlandeze nu se cântă niciodată imnul naţional. În 24
decembrie, exact la ora douăsprezece, de pe balconul primăriei, un reprezentant
al oraşului proclama "pacea de Crăciun". Aceasta însemna că de la
momentul proclamării păcii şi până la Bobotează celor care tulbura
"pacea" li se aplicau pedepse severe. Acest obicei există de aproape
şase sute de ani. Cine poate şi vrea, se grăbeşte să asculte rostirea şi să
cânte imnul naţional, îmbrăcat în straie de sărbătoare. După-amiază se aprind
lumânări în cimitire. Seara, în familiile cu copii, soseşte cu multe cadouri
Moş Crăciun. Printre mâncărurile servite de Crăciun se numără: şuncă sau
curcanul, cartofii, morcovul, pateul de ficat, orezul care conţine o singură
migdală. Pesoana care mănâncă migdala se va căsători în anul ce urmează. În
ziua de Crăciun se serveşte un fel de peşte care iniţial s-a preparat printr-un
proces îndelungat. Şi în data de 25 decembrie în zori sunt slujbe religioase.
Crăciunul în
Anglia Copiii din Anglia nu îşi
primesc cadoul în data de 24 decembrie, ci în ziua de Crăciun. Scrisorile
pentru Moş Crăciun, care are numele de Santa Claus, în ajunul Crăciunului sunt
puse în hornul şemineului, pe şemineu sau în geam, introduse în sosetuţe
special, în aşa fel încât să fie umplute cu surprize a doua zi dimineaţă. În
ziua de Crăciun familia engleză se adună la masa festivă şi consumă mâncărurile
tradiţionale de sărbători: curcanul cu castane, raţa la cuptor şi binecunoscuta
budincă de prune. Mult timp în ajunul Crăciunului se consumă doar
Crăciun în Statele Unite ale Americii În America pregătirile de Crăciun încep foarte devreme. Prima zi importantă este penultima zi de joi a lunii noimebrie, Thanksgiving (Ziua Recunoştinţei). De la sfârşitul lunii noiembrie deja se simte spiritual festiv de Crăciun. În binecunoscutul Rockfeller Center se împodobesc deja brazi de zeci de metri înălţime. În centrele comerciale apar zilnic noi ornamente de sărbători, alături de Moş Crăciun pe sania de reni şi de spiriduşi. De peste tot se simte mirosul de brad şi se aude colinda "Santa Claus is coming to town…". Un magazin aparţinând lanţului Hallmark vinde pe durata întregului an ornamente de Cărciun. Înainte de Crăciun copiii îl aşteaptă pe Santa Claus, la fel ca şi în ţările europene. Fiecare membru al familiei primeşte obligatoriu câte un băţ din zahăr, însă datoria moşului nu se termină aici. Tot el răspunde şi de cadourile de Crăciun, pe care le lasă sub brad, conform scrisorilor pe care le-a primit de la copii, în funcţie de cât de cuminţi au fost pe parcursul anului.
SĂRBĂTORI FERICITE TUTUROR!
| Another free digital slideshow by Smilebox |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu